Prin Tine, la Tine, cu Tine !

De Tine Doamne, nu mă mai despart.
Mă leagă dorul veșniciei, doar de Tine.
A mea viață nu vreau s-o împart,
Decît cu cei ce caută-al Tău bine.

Și dacă, chiar nevoi sau încercări,
Mi-e dat ca să întîmpin pe-a Ta cale,
Nu voi alege largile cărări,
Doar calea-ngustă a mîntuirii Tale.

Prin Tine Doamne, am primit iertarea
Și pe Golgota-al mîntuirii drept.
Atît de mare Ți-a fost îndurarea,
Îngăduind venirea să-Ți aștept.

Doar Tu, îmi dai putere și credință,
Oriunde aș fi pribeagă-n astă lume,
Știu că-mi veghezi umila mea ființă.
Mi-e scut ocrotitor, sfîntul Tău nume.

La Tine Doamne, îmi înalț privirea
Și ruga către ceruri mi se-nalță.
Oricît de mare e nemărginirea,
Te lași găsit, mi-ești călăuză-n viață.

Cu Tine Doamne, vreau să fiu mereu,
Aici și-n veșnicia neîntreruptă.
Să zică oricine că e drumul greu,
Cu Tine, sunt învingătoare-n luptă.

De Tine Doamne, aproape vreau să fiu,
Să Te urmez, să Te laud mereu.
Ești Domnul meu, de-a pururea Cel viu,
Ești mare, sfînt, ești singur Dumnezeu.

În Tine Doamne-mi ancorez iubirea.
Viața mi-o predau în mîna Ta.
Nu pot găsi niciunde fericirea,
Numai la Tine, aici, în casa Ta.

Amin.