Pedepsirea lui Zedechia
Ezechiel cap. 17


Cuvântul Domnului vorbește
Proorocului așa îi spune,
O pildă pe care-o rostește
Și peste Israel, o pune

Un vultur mare se îndreptă
Pe un cedru s-a așezat
El chiar dinspre Liban venea,
O creangă a rupt cu gura sa

O ramură înaltă, frumoasă,
Și înspre altă țară a dus-o
Ramura tare, viguroasă;
Și unde a dus-o, a vândut-o.

Și din sămânța a luat
Și într-un pământ a semănat-o
Pe un mal de apă, așezat,
El, ca să crească a lăsat-o.

ăastarul mare s-a făcut.
Sub vultur rădăcinile stau
Și "viețile" lui au crescut
Toate, spre vultur se îndreptau.

Dar mai era un vultur mare,
Cu aripi lungi, și pene multe,
Iar vițele, se îndreptau tare,
Cu totul spre el, să se mute.

Via în loc bun, era sădită
Și apă din belșug avea
Dar inima ei rătăcită
Înspre alt stăpân se ducea.

Dar Domnul, gândul ei Îl vede
Și știe apoi, ce va urma...
Al ei stăpân nu va mai crede,
Cu siguranță, o va tăia!

Și atuncea, rău are să fie;
Ale ei frunze se vor usca.
Cu toții se duc în robie,
Și robi în Babilon, vor sta.

A dus vlăstar împăratesc
Și a făcut un legământ
În jurământ ei pomenesc
Că nu se răzvrătesc, nicicând!

Dar Legământul l-au uitat...
Soli în Egipt, el a trimis
Șii contra lui s-au ridicat
Nu a făcut ce a promis.

Pe viata Sa, Domnul se jură:
Ca omul, care l-a îndemnat
Să rupă această legătură,
Chiar de El, va fi condamnat!

Și a lui viață o va pierde
Că rele îndemnuri i-a dat;
Cei ce-or vedea, cu toți vor crede,
Că Domnul, e de neschimbat

Nici Faraon nu va îndrăzni
Să meargă ca să îl ajute;
N-are curaj, nu va porni,
Pe Domnul, ca să Îl înfrunte.

Un adevăr, Domnul Îi spune
Pentru că a fost îndrăzneț:
Pe capul lui nu va mai pune
De acuma, nicicând, nici un preț!

Și urgia Lui îl va întinde;
În lațul Domnului, e prins
În mâna Lui îl va cuprinde,
A lui valoare, acum s-a stins.

În Babilon are să-l ducă
Și acolo îl va judeca.
Înspre pedeapsă o să-l conducă,
Că n-a ținut porunca Sa.

O dată, ramura va pune
Cu mâna Lui, o răsădește
Și mai departe, Domnul spune:
Un cedru, din mlădițe, crește.

va urma