Era ultima duminică din iunie 2013 și impreună cu nepoții am inceput a cugeta in taina la harurile Domnlui timp in care Dmnul mi-a dat aceste versuri iar Toni, nepoțelul ce și-a dorit această dedicație a scis și el o meditație profundă ce mi-aș dori să și-o aducă aminte mereu și mereu; ea sună astfel... IMI ADUC AMINTE CU BUCURIE DAR ȘI CU NOSTALGIE, ERAM MIC ȘI MAMA NU INCETA SĂ SE ROAGE PPENTRU NOI ȘI ATUNCI AM INTREBAT : - MAMĂ, DE CE PLÎNGI IN RUGĂCIUNE? - O, TONI MĂ ROG DMNULUI PENTRU CA VOI SĂ NU VĂ MAI CERTATI ! - DA MAMĂ, ȘI BUNI, DE MULTE ORI SE RUGA CU LACRIMI PENTRU NOI... DACĂ VOI CERE DOMNULUI IERTARE MA VA IERTA? - DESIGUR, DAR, GRĂBEȘTE-TE SĂ FACI ACEASTA! - DA, MAMA, MĂ VOI RUGA DOMNULUI SĂ MĂ IERTE ȘI SĂ NU MAI FIU O PRICINĂ DE CEARTĂ ! Domnul Isus sa îl ajute și pe el și pe toți copiii să învețe ascultarea, amin !