Răsplătiri dumnezeiești
Ezechiel cap. 18


Cu Ezechiel Domnul vorbește
Și multe încă, îl întreabă.
El, multe lucruri îi vestește,
La Dumnezeu, nu este grabă.

El tot ce spune se împlinește
Nimica, nu este uitat.
Pe cel nedrept îl pedepsește
Și ce-a promis, e respectat.

Toată suflarea-I aparține
Tot ce există, al Lui este
Sub ochiul Lui, toate le ține
Nimica, nu nesocotește.

El vede omul care-i drept
Pentru că lucră cu dreptate
Iar omul care e deștept
A Domnului Legi, ține toate.

Carne, idolilor nu jertfește,
Ca după jertfă s-o mănânce
Și la femei, nu lăcomește
Cu necurății, să se spurce.

Iar dacă are o datorie,
Aproapelui său, îi plătește
El nu trăiește-n lăcomie
Și pe altul, nu-l necinstește.

E drept și e corect în toate
Și camăta, n-o folosește
Bani cu dobândă el nu poate,
Ce nu-i al lui, nu-i trebuiește!

Iar dacă omul un fiu are
Care pe cale nu-i pășește
Acesta va suferi tare
Pentru că, Domnu, pedepsește.

Dar omul care un fiu are
Și vede că mereu greșește
Dar el nu-și schimbă a sa purtare
Față de Domnul, se smerește.

Pentru ce fiul a făcut,
Pedeapsă, el nu va primi
Pentru că-n Domnul a crezut
Răsplata lui, mare va fi.

Și fiecare va răspunde
Pentru a sa nelegiuire
Și răzbunarea va pătrunde
Doar unde e necurățire.

Doar sufletul ce-i păcătos,
Numai acela, va muri.
Cel care este credincios,
De moarte, Domnu-l va păzi.

Neprihănirea mult va sta
Peste acel neprihănit
Nelegiuirea va lucra,
Cu cel care-i nelegiuit.

Dar dacă cel rău se îndreaptă
Și Legea Domnului, păzește
Și merge iar pe calea dreaptă
Domnul îl iartă și-l iubește.

Păcatul Domnu-i va uita
Căci moartea lu, i nu o dorește
În binecuvântări va sta
Domnul, e drept, nu asuprește.

Dar cel care-i neprihănit
Și calea dreaptă părăsește
Nu va mai fi drept și smerit
Pedeapsa Domnului, primește.

Domnul, poporului îi spune
Prin gura lui Ezechiel
Să facă numai fapte bune
Și atunci, se va îndura de el.

Cu dragoste îi va păzi
În binecuvântări vor sta
A Lui iubire vor primi
Iar țara le va apăra.

va urma