Plângeri asupra domnitorilor lui Israel
Ezechiel cap. 19


Proorocului îi spune, iară,
Despre al țării domnitor
Iar Domnul cu-n leu îl compară
Căzut în groapa leilor.

Dușmanul groapa i-a făcut
Și în capcană a fost prins
El, care era de temut
Avea belciug, era învins.

Iar mama care l-a născut
Să învețe, alt leu a luat.
Rău și feroce l-a făcut
Dar și el, a fost prins, legat.

Belciug în nas apoi i-au pus
Și într-o cușcă l-au băgat
Și în robie, a fost dus
Din Israel, a fost plecat.

Iar mama care l-a făcut
Era ca via, înmulțitoare
Pe un mal de apă a crescut;
Avea mlădițe roditoare.

Din ramuri tari era clădită
Toiege din ea se făceau
Era stufoasă, odrăslită
Mândră era, toți o priveau.

Dar din pământ ea a fost smulsă
Mlădițele toate s-au rupt
Și la pământ a fost răpusă
În uscăciune, s-a făcut.

Foc din mlădițe a ieșit
Și roada, nu i-a mai mâncat
Toiag nu s-a mai făurit
Chiar nimeni, n-a mai încercat.

Bătrâni din Isarel veniți
Pe Ezechiel îl întrebau
În fața lui erau sosiți
Ei chiar jos pe pământ, ședeau.

Domnul prin prooroc le vorbește
La întrebări nu va răspunde
Îi mustră și le amintește
Lucruri ce nu se pot ascunde.

Le spune ce mult i-a iubit
Și cât i-a binecuvântat,
Dar ei, tot au nesocotit
Și de Domnul n-au ascultat

Le-a dat o țară minunată
Unde curge lapte și miere
O țară din belșug udată
Le-a dat, glorie și putere

Și Legi, care să îi conducă
Spre fapte demne de mărire
Faimă și glorie să aducă
Și le-a mai dat, multă iubire

Legi drepte, bune de împlinit
Și Sabate, ca semn le-a dat
Dar ei puțin au prețuit
Pe rând legile le-au uitat.

va urma