Râul înecat în ceață
Barca mică pe-ape poartă
Înspre zori de dimineață
Sau că după marea moartă.

Curgerea cuprinsă-n noapte
Luntrea prinsă-n unde duce...
Importantă este-o moarte
De-i sub stea ori că-i sub cruce?

Ferecat în albii strâmte
Râul e imprevizibil
Ori bulboană se învârte,
Când șuvoi urlând teribil.

Potopindu-se în macră
Tot încearcă-n ea a roade
Șerpuind prin valea acră,
Prăbușindu-se-n cascade.

El, rupându-se din mine
E pornit în lumea largă
Parcă pleacă, parcă vine
Cine să-l mai înțeleagă?

Lunecând încet prin vreme
Poartă-avânturi și înfrângeri
Cine oare-n mine geme?
Cine oare-n mine plânge?

Înfierat cu bezne-n tină
Râul parcă e de smoală
Doar Cuvântul de Lumină
Înspre prospețime-l scoală.

Slobozit dintre secunde
Se înalță-n munți din stepe
Să ajungă-n locul unde
Calea Robilor începe.