Nu vă înșelați: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit."
Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Galateni6:7

Aripile porni să-ntindă
În Soarele îmbietor:
Fusese numai ce omidă
Acum e fluture și zbor.

Neobservat prin nopți și zile,
Prin umbre-ascuns, necunoscut,
Doar ce rodea banal prin file,
Petale, iată, i-au crescut.

Povestea Vieții-i mai poveste
Ca orice basm din plăzmuiri,
Ieri doar a fost, iar astăzi este
Simbol frumos de străluciri.

Prefacerea neînțeleasă
De însetați de-afișier -
Și, deseori, omida grasă
Învață alții zboru-n cer.

Lor li-i rușine că n-au fală
Și o zidesc ambițioși
Ca-n îmbulzirile din sală
Să pară mai maiestuoși.

Obrăznicii Viața nu iartă
Și-n viitor nu le dă loc:
Ei cerul nu-l vor ști vreodată,
Ci doar o zbatere în cioc.

Rămâi curat în modestie
Crescând atât cât ți-a fost dat:
Și ce de nimeni nu te știe?
Și ce de ești neînsemnat?

Întemnițarea sa din pupă
El a răbdat-o liniștit
A așteptat timid ca, după,
Să fie suflet fericit.

Să uite chinuri și tristețe,
Să simtă împlinitul har
Înțelegând în frumusețe,
Hrănindu-și traiul cu nectar.