SUPREMA FERICIRE

Suprema noastră fericire
Nu-și are sursa-n stări de lut
Nici în terestra strălucire,
Nici în dorința ce-i în fire
Ci e-n Stăpânul absolut.

Ne-alimentăm nu din paharul
Cu-n elixir de la export
Cu melodii calmăm amarul
Și urmărim, mereu, cântarul
S-ajungem în eternul Port.

Nu-i idealul nostru-n mediul
Unde-s iluzii – mii și mii
În întristări, găsim remediul
Acolo unde este sediul
Doar cu sublime bucurii.

Cunoaștem bine drumul care
Ne duce-ntr-un Ținut regal
Avem, constant, orientare
Spre cea mai strălucită zare
Unde nu-i urma lui Baal.

Structura vieții pământene
Nu stă pe colbul gliei reci
Avem spre Paradis antene
Respingem stările mondene,
Stăm pe curatele poteci.

Ne sprijinim pe fundamentul
Ce nu se mișcă niciodat’
Când se apropie torentul,
Când nu e calm evenimentul
Primim puteri de la-Mpărat.

Începem ziua cu cântare
Slăvind pe Mire că ne-a dat
Curaj să-nvingem o-ncercare,
Entuziasmul în lucrare
Și că în har ne-a mai păstrat.

Suprema noastră fercire
Nu-i clătinată de furtuni
Nu vrem terestră strălucire
Ci viață de neprihănire
Și trai ce-abundă în minunui.

George Cornici/3 Iulie, 2013