Cuvântul Domnului vorbește!
Ezechiel cap. 22


Cuvântul Domnului vorbește
Lui Ezechiel, tot îi spune
Spre Ierusalim proorocește
Locuitorii, să se adune

Cu toții vorba să asculte
A lor păcate să le vadă
Căci urâciunile sunt multe
Cuvântul, Domnului, să-L creadă

Ca pentru sângele vărsat
Și-a idolilor închinare
Ocară Domnul le-a lăsat
Și vor pleca în altă țară

Iar Neamurile vor afla
De ocara peste ei venită
A lor pedeapsă vor vedea
Căci Domnul, nicicând n-o sa mintă

Pentru fărădelegea lor
Cu totul vor fi pedepsiți
În mijlocul popoarelor
Vor fi disprețuiți, huliți

În Israel, tot este rău
Și voievozii-s însetați
Nu au teamă de Dumnezeu
Cu sânge, ei sunt adăpați

Necurăția în loc de cinste
Se practică, se obișnuiește
Se lăcomește și se minte
Puterea aici, se folosește

Se practică idolatria
Cu toții au idolii lor
Necinstea și necurăția
E la îndemâna, tuturor

Femeile se necinstesc
Și neamuri, între ei, se încurcă
Părinții se nesocotesc
Și este urâciune multă

Iar camăta-i la loc de cinste
Și jafurile, tot la fel
Și cel mai mic fură și minte
La om, îi pasă, doar de el

De asta, Domnu-i supărat
Și cu pedeapsă-i va lovi
Acest popor va fi spurcat
Și Domnul, il va risipi

Ca și o zgură a ajuns
Acest, popor destrăbălat
Chiar dacă Domnul s-a opus
Să-l strângă l-a purificat

În mijlocul țării adună
Aceasta zgură, amestecată
Și foc peste ea o să pună
Ca să poată fi, curățată

Focul mâniei îi va cerne
Și-n mijlocul lor, s-or topi
Cu adevărat atunci vor crede
De Domnul, își vor aminti

Apoi poporului vorbește
Ierusalimul, să îi spună
În el rele se uneltește
Și fapta lui, nu este bună

Conducătorii nu sunt drepți
Și numai rele uneltesc
Se cred puternici și deștepți
Pe cei săraci, îi asupresc

Mereu sunt însetați de sânge
Iar văduvele, se înmulțesc
Iar cea rămasă soțu-sș plânge
Cei mari, în bogății, trăiesc

Și preoții Legea încalcă
Și locuri sfinte, pângăresc
Spurcat, curat, tot laolaltă
Nimic, nu mai deosebesc

Sabatele nu iau în seamă
Și prea mult le nesocotesc
De Dumnezeu, nu mai au teamă
Și în desfrâu, cu toți trăiesc

Iar căpeteniile din țară
Sunt, lupi de sânge însetați
Durerea aduna și măsoară
Doar, ca ei să fie bogați

Pe cel sărac năpăstuiește
Și în picioare e călcat
Pe cel străin nesocotește
În seamă nu este băgat.

va urma