Mă-nchin adânc...cu umilinţă
În faţa măreţiei Tale...
Te-nalţ în cânt şi osanale
Căci numai Tu laşi biruinţă
Când valuri grele bat pe cale...

Când spini ascunşi, adânc rănesc
Şi doare rana sângerândă,
Tu pui balsam şi laşi izbândă
Şi-atunci din nou spre cer privesc
Şi-a Ta iubire mă inundă...

Cu reverenţă mă închin
În faţa Ta, Isus iubit...
Iubirea Ta m-a mântuit
Din groapa neagră de suspin...
Să fii în veci de veci slăvit!

Vulcan-05-07-2013
Mary