Cele două surori desfrânate
Ezechiel cap. 23


Domnul acum o pildă-i spune
Proorocului, ce-l asculta
Două surori erau pe lume
Și ele, aceeași mamă aveau.

Dar prin Egipt, ele au curvit;
Una, Ohola se numea
Bărbați mulți, aici le-au petțt
Cealaltă, Oholiba era.

Și fii și fiice au născut
Și ele, viața și-au trăit
Și au fĂcut ce le-a plăcut
De nimenea, nu s-au sfiit.

Ohola însă întruchipa
Femeia mândră și distrată
Asta-n Samaria era
Era frumoasă, desfrânată.

Pe asirieni, mult i-a iubit
Pe căpetenii, dregători,
Pe cei ce straie și-au vopsit,
Pe cei tineri, atrăgători.

Cu idolii lor s-au spurcat
Cu patimă, mult i-a iubit
În fața lor s-a închinat
Și a făcut, tot ce-au dorit.

Dar Dumnezeu S-a supărat
Ibovnicilor ei, au dat-o
Dar ei, de ea s-au săturat
Cu toții, au dezonorat-o.

Și fiii ei au fost luați
Cu sabia a fost ucisă
Cu toții desconsiderați
De patimă a fost învinsă.

Iar Oholiba, a ei soră
Ierusalimu, întruchipa
Si ea pentru întaia oară,
Vedea, ce sora ei făcea.

De dragoste ea s-a aprins
Pe asirieni, mult i-a iubit
Și ea nărav rău a deprins
Ca și-a ei soră, a curvit.

Chiar pe Ohola a întrecut
Și iarăși s-a îndrăgostit
De niște chipuri ce-a văzut
Pe un perete, zugrăvit.

Erau bărbați haldei, vânjoși
În roșu, erau zugrăviți
Păreau puternici, curajoși,
De ea, pe loc au fost doriți.

Soli în Haldeea a trimis
Si-n Babilon s-a desfrânat
Făcea ce nu era permis
Si al ei trup, a fost spurcat.

Apoi, de toți s-a plictisit
De toate, era săturată.
Egiptu-n minte, i-a venit,
Să facă, ce făcea o dată...

va urma