"Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă." (Geneza 18:27)
Îmi doresc o continuă sfinţire,
Puritate în sufletul meu,
Consecvent, devotat în slujire,
Preamărind pe Isus, Dumnezeu.
Să mă tem de trăirea de mâine?
Frică am, doar de sunt vinovat,
Dă-mi, Părinte, bucata de pâine,
Căci lipsit, pot cădea în păcat!
Îmi doresc veşnicia în slavă
Şi mă lupt să nu cad în vâltori,
Bob să fiu, nu o mână de pleavă,
Curcubeu pe un cer plin de nori.
Să mă fac că nu văd răutatea?
Ce-aş răspunde când vei întreba:
"Ţi-ai făcut pe pământ şi tu partea?"
Vreau Părinte, să pot să spun "Da!"
Îmi doresc să asculţi rugăciunea,
Ce-o înalţ cu un suflet smerit,
Nici n-apuc a rosti, că minunea,
Domnul meu, Tu deja-i făptuit!
Să mai tac, când un Duh mă conduce
Şi mă mângâie-n ceasul cel greu?
Eu, o mână de praf în răscruce,
Tu un Fiu, un Duh Sfânt, Dumnezeu?
Îmi doresc ca să ierţi îndrăzneala,
De-a-Ţi vorbi, de-a căuta faţa Ta,
Când mă prinde subit toropeala,
Să-mi îndrepţi ochii spre Golgota!
Să mai tac? Timpul e pe sfârşite,
Anii toţi mi s-au dus ca un nor,
Nu mă tem, căci splendori infinite,
Voi vedea când pleca-voi în zbor.
Şi atunci râvna mea în slujire,
Rodească pe glia profană,
Dumnezeu să aducă trezire,
Să reverse din cer a Sa mană.
Şi-oi tăcea căci ţărâna e mută,
Dar prin Duh voi vorbi celor mulţi,
Slova mea, prieten drag nu-i tăcută,
Ea-ţi vorbeşte, tu doar să asculţi.
Consecvenţi, devotaţi în slujire,
Preamărind pe Isus-Dumnezeu,
Să dorim o continuă sfinţire,
Să fim demni pentru cer, tu şi eu!
06/07/13, Sînpetru Mare, TM
de râvnă în slujire.