Dărâmarea Ierusalimului
Ezechiel cap. 24,25


Proorocul este înștiințat
Că luna a zecea va veni
În al nouălea an lăsat
Chiar în a zecea zi, va fi.

Cel ce e rege în Babilon
Înspre Ierusalim se îndreaptă
Așa a vrut Cel ce e Domn
Pe Israel, multe-l așteaptă.

Domnul proorocului îi spune
O pildă, ca să le vestească
Poate pe gânduri îi va pune
La Legea Lui, să se gândească.

Pe foc, un cazan ca să pună
În clocot mare ca să fiarbă
Bucăți de carne fie aduse
La sorți să tragă, să le scoată.

Vai de cetățile setoase
De sânge mult, care se scurge
Domnului ii sunt urâcioase,
Și lăcomia lor, o înfrânge.

Apoi un rug mare va face
Și lume multă va îndesa
Carnea cu oase, o preface
Fiertura groasă, , va schimba

Chiar și rugina o topește
De pe cazan - ce-a fost formată
Numai cu foc se curățește
Altfel, jos, nu poate fi dată.

Cuvântul Domnului mai spune
C-o lovitura va răpi
Ce are cel mai scump în lume:
A lui soție, va muri.

Dar nu trebuie ca să jelească
Nici ca la morți să se îmbrace
Poporului o să-i vorbească
Ce-i spune Domnul, aceea face.

Poporul e nedumerit
Și omu´ încearcă să explice
Atunci se pune pe vorbit
Și celor de față, le zice

Ca Domnul astfel i-a vorbit
Lăcașul sfânt, va pregăti
Să simtă și ei ce-a simțit
Pe ai lor fii, îi va lovi.

Și în jale cu toții vor sta
Cu ale lor straie îmbrăcați
La fapta lor vor medita,
Cu tțti, vor fii greu încercați.

Exemplu este Ezechiel
Domnu-l îndeamnă să-L urmeze
Și vor fi înțelepți ca el,
În Dumnezeu, se vor încrede.

În ziua aceea va veni
O știre dată de un fugar
Toate ce Domnul va vorbi
Le-or auzi, le-or asculta.

Apoi Domnul iar îi vorbește
Spre Amon, ca el să privească;
Și lor, sfântul le proorocește
Ce-i spune Domnul, să vestească.

Pentru ca ei, de toți au râs
De Sfântul locaș prețuit
De tot ce Domnul, lor le-a zis
Pedeapsa, vor primi curând.

Cei din răsărit vor veni
Și straiele-și vor așeza
Și case aici, vor construi
Iar roada țării, o vor mânca.

Pe Raba o va transforma
Ocol, pentru cămile face
În Amon, oile vor sta
Caci Domnul, face cum Îi place.

Pentru ca au râs de Israel
Și din picioare au bătut
Și n-au avut milă de el
Pe-a lui seamă, au petrecut

Țara, Neamurilor o va da
Și șters va fi de pe pământ,
Și nimicirea va îndura
Așa cum spune, Cel Prea Sfânt.

Seirul, Moabul distrus...
Batjocura lor, s-a văzut
De cei din Iuda ei au râs,
Când sub pedeapsă, au căzut.

va urma