Stiam ca plange cerul pe poteci
Si n-are cum lumina sa ma absoarba,
Dar am plecat sa ma ascund pe veci
Sa stau pitita dupa umbre reci
In nebunia mea, eram asa de oarba!

Un val aduce alt val din zare,
Se ingramadesc naucitor spre mal.
Caut alin si leac cu disperare
Sa ma-nvelesc doar in uitare
Dar zac la tarm, lovita crunt de val.

Furia oarba a neputintei crunte
Ma-nvaluie, ma strange ca un ghem,
In suflet mi s-a pravalit un munte,
Dureri navalnice imi zac pe frunte,
Iar sub povara deznadejdi gem.

Cum pot sa ma ridic acuma, oare?
Cand mii de tone ma apasa greu!
Zdrobita si calcata in picioare,
Ranita grav, in incercare,
Privesc doar catre Tine, Dumnezeu!

Doar mana Ta mai poate a ma scoate
Din inclestarea unde zac zdrobita,
Mintea natanga n-a stiut socoate
Iar astazi doar a geme poate
Si… a astepta sa fie izbavita.

01 07 2013
Greta Andreica