Privesc pământul plutitor, stele, soarele și luna,
Stau pe gânduri, mă întreb, ele sunt pentru todeauna ?
Dacă stau în meditații, mă gândesc la constelații,
Parcă zbor prin galaxii, care duc spre veșnicii.

Mă uimesc privind în sus, tot ce Domnul a creat,
Și Il laud, Il slăvesc, Doamne Tu ești minunat,
Dacă stele, soare, luna, Tu le-ai așezat în zbor,
Care țin aceeași lege, o rotație în cor.

Toate sunt așa Stăpâne, cum ai poruncit să fie,
Soare, stelele și luna, și pământul pe vecie,
Glasul Tău îl înțeleg, ele fac mereu conturul,
Arătând a Ta putere, cu care-nconjori pământul.

Ai lăsat o mărturie, că ești Viu cu-adevărat,
Dumnezeu din veșnicie, care toate le-ai creat,
Pe pământ într-o grădină, cu milenii în trecut,
Ai făcut din lut, țărână, primul om la început.

Ai suflat în el suflarea, ce în pieptul lui vibrata,
Să tresalte-n sus țărâna, iată omul este gata,
Este viu și are viață, Dumnezeu l-a modelat,
L-a făcut și cu speranța, că-ntr-o zi va fi salvat.

Căci țărâna se întoarce, de unde a fost luată,
Însă sufletul și duhul, într-o luptă zbuciumată,
Sufletul el vrea păcate, el ne duce înspre moarte,
Duhul vrea pe Dumnezeu, e o luptă dragul meu.

De aceea e Cuvântul, ce vestește foarte clar,
E o luptă ce se duce, între ele două clar,
Dar cine poate duce lupta, fără să păcătuiască ?
Cine poate? Nici un om, că e fire pământească.

Dar s-a dat în cer sentința, vine Mielul la Efrata,
Deci țărână fi atentă, căci Isus Hristos e gata,
Să aducă Mântuirea, să putem birui firea,
Să putem umbla prin Duhul, nu cu sufletul cu firea.

Deci la Golgota la cruce, fiindcă Domnul s-a jertfit,
Noi primim în dar credința, și Duhul făgăduit,
Doar prin Duhul Sfânt se poate, să fi liber de păcat,
Doar prin jertfa din calvar, poți să fi eliberat.

Deci e lupta foarte mare, lupta-i pentru fiiecare,
Și acel ce biruiește, viață veșnică primește,
Doamne dă-ne har din ceruri, dă-ne Duh a birui,
Să fim gata de plecare, când cu slavă vei veni.

Amin.