Nu vreau să scrie numai pana,
S-aştern cuvinte pe hârtie,
Înşiruiri de vorbe-o mie,
Care ce spun, nimeni nu ştie,
Una măcar, să lege rana.

Şi ce folos să curgă stihul,
Dacă ce spune-i o vâltoare,
Bulboană-n apă curgătoare,
Izvor ce n-are revărsare
Şi ce-şi dezvăluie nimicul.

Nu vreau peniţa ca să scrie,
O povestioară fără rimă,
Ce nu zideşte, nu animă
Şi nu porneşte din inimă
Ce îmi vorbeşte numai mie.

Şi ce-ar mai fi de toţi ar zice,
Că muza este-n orice om,
Orice buruiană-ar fi un pom,
Am suferi de glaucom,
Căci arta însăşi s-ar dezice.

Şi mă feresc să scriu în şagă,
Eu spun că toţi avem un dar,
Domnul n-a pus un stăvilar,
A dat belşug din al Său har,
Talanţii pentru lumea-ntreagă.

De-aceea îndrăznesc a scrie,
Mă cercetez de fac eu bine,
Să scriu, să tac, sunt stihuri fine,
Sau să m-ascund plin de ruşine?
Să fie al meu vers solie?

11/07/13, Sînpetru Mare, TM