Creștinilor români

Români, avem cu toți,
Un Dumnezeu și-o ţară !
Avem un neam și-o cruce de purtat.
Nu ne-a împărțit, Hristosul în religii,
Când de pe lemn de-osândă,
La Dânsul ne-a chemat.

Români, avem cu toți un nume.
Deci suntem frați, invidia s-o lăsăm!
Nu-i loc, nici timp să aruncăm puhoaie,
De vorbe-n vânt, ce sunt fără valoare,
Și-apoi ca și godacii,
Să ne hrănim cu zoaie.

Români, suntem cu toți,
Un boț, din lutul strămoșesc!
Nu-i voia Lui, să împărțim biserici,
Ca-ntr-un bazar, că nu suntem eretici,
Mormântu-i unul singur:
Și pentru atei, și clerici.

Români, avem cu toți menirea,
Să prețuim comoara,
Să plângem laolaltă, cu toții într-o rugă!
Avem un Răstignit, ce încă Mijlocește,
Pentru o țară-ntreagă,
Pentru avar și slugă.

Români, e timpul să-nțelegem,
Ce-i dragostea de-aproape!
Invidia și ura, nu-s pietre ziditoare.
Nu forme fără linii, ne vrea Mântuitorul,
Ne vrea creștini si-afară,
Nu doar în adunare.

Români, avem cu toți,
O mamă, bogată sau săracă.
Gonește-ți egoismul, de tip discriminant.
Oprește-te să-ntinzi la sforile de cerată,
Căci riști să-ajungi în grabă,
Creștin vociferant.

Viorel Balcan 11 iulie 2013