LAUDA E-A TA

Dacă soarele încă mai străluce şi azi,
Dacă ploaia stropii-şi revarsă pe pământ,
Dacă stelele mai răspândesc lumină
E pentru că slava Lui nu s-a sfârşit!

Dacă albastrul cerului e tot mai clar şi luminos,
Dacă îngerii şi astăzi ne mai ocrotesc,
Dacă Duhul Sfânt încă mai veghează pentru noi
E pentru că iubirea Ta, Doamne, nu are egal!

Dacă florile parfum şi culoare încă mai dăruiesc,
Dacă trilul păsărelelor încă se mai aude,
Dacă izvoarele mai curg încă lin la vale,
Dacă umbra lor, copacii încă ne-o mai dăruiesc
E totul spre lauda Ta, Doamne!

Dacă hrana şi apa nu ne lipsesc din cămară,
Dacă familia încă este unită şi evlavioasă,
Dacă te mai poţi încă ruga şi studia,
Iar dacă privirea ades se-ndreaptă către albastre zări
E totul spre a-L lăuda pe El!

Dacă, prin tumultul durerilor, încă mai poţi cânta,
Dacă mai ai încă ocazia de a admira natura vie,
Dacă mai poţi încă mirosi parfumul crinului,
Iar dacă puterile nu ţi s-au sfârşit
E pentru că Dumnezeu nu te-a uitat şi încă te iubeste!

Numai o clipă opriţi-vă şi
Priviţi în jur…
Priviţi în urmă, prin clepsidra timpului,
Priviţi în prezent şi veţi fi bucuroşi căci nu-i nimic pentru care să plângem!
Chiar El, din slăvile cereşti, se îngrijeşte de toate…
pentru noi!
Şi de aceea,
Cântul şi versul nostru,
Ruga şi închinarea noastră, spun în taină, recunoştinţa ce I-o purtăm!
Căci toată lauda e-a Ta, Doamne!

Ciupercă Flaviana
2 iulie 2013