MAMA – TABLOU DE VEŞNICIE

Prin prisma timpului privesc spre mama mea...
O văd cum mereu cum se zbătea,
Cum de toate se-ngrijea,
Oferind doar iubire
Şi neaşteptând nimic la schimb...

De Isus mereu îmi vorbea,
Mângâiere şi bucurie aducea sufletului meu,
La piept duios mă strângea
Şi mâinile ei spre mine erau îndreptate – călăuzire să-mi aducă.

Paşii spre veşnicie mi i-a condus,
Cu zel doreşte să fim împreună sus,
În Edenul luminos...
Cuvântul ei sfat şi călăuză îmi este,
Ochii ei sunt raza prin care privesc spre Dumnezeu...

Căldură, zâmbet, pace şi iubire pretutindeni ea împarte,
În rugăciuni zilnice mama mea mă poartă,
În Noul Ierusalim vrea să ştie c-am ajuns
Şi zi de zi, pe calea dreaptă paşii ea mi-i îndrumă.

Acum, mâinile ni’s unite ca-ntr-o rugă,
Eu şi mama mea – tablou de veşnicie...
Iubirea ei va dăinui până pe culmi de vecie
Până când, cu toată casa, lângă Dumnezeu vom sta o vecie-ntreagă...

Te rog, o, sfânt Părinte,
Asupra mamei mele binecuvântări să reverşi
Să turni Duh Sfânt peste ea,
Prezenţa Ta în casa noastră să stea...

În grija Ta să o ai mereu pe mama mea,
Până când, pe porţile Cetăţii, cu ea voi intra!


Ciupercă Flaviana
4 martie 2013