Proorocii împotriva Egiptului
Ezechiel cap. 29


Pe Ezechiel, Domnul îndeamnă
Spre Faraon, ca să rostească
Să-i spună și lui ce înseamnă
Pe Domnul, să nu-L recunoască.

Prin gura lui, Domnul vorbește
Și tot ce vrea, El îi transmite
Cu-n crocodil l-asemuiește
Ce stă în ape liniștite.

Se crede peste Nil stăpân
Dar, Nilul e al Domnului
E mândru și de sine plin
Se încrede în puterea lui

Dar Domnul, din râu îl va scoate
Și un cârlig în fălci îi pune
Să îl supună, Domnul poate
Și mulți peste el o să pună.

Din Nil cu totul scos va fi
Și în pustie, aruncat
Și fiarele-l vor năpădi
El, de ele va fi mâncat.

Atunci cu toții vor vedea
Cum Dumnezeu îl umilește
Când mâna Lui își va lua
Puterea lui, se prăbușește

Iar Domnul, sabia aduce
Cu gând ca să îl nimicească
Iar țara, un pustiu ajunge
Pe Domnul, să Îl recunoască.

Iar țara o va nimici
Din Siena până la Migdol
Picior de om, nu va mai fi
Aicea, totul va fi gol.

Și patruzeci de ani va sta
Fără să fie locuită
Așa va trece vremea sa
De Domnul, ca să aibe frică.

Și după aceasta perioadă
Prinși de război, vor fi aduși
La Patros vor fi strânși grămadă
Și de aici, vor fi conduși...

O împărăție neînsemnată
Care e fără crezământ
De Domnul va fi întemeiată
Ca să se vadă al Său Cuvânt.

Lui Ezechiel, Domnul îi spune
Pe Nebucadnețar, i-arată
El, a lui oaste vrea s-adune
Pe cei din Tir, ca să îi bată.

Nimic de aici n-a câștigat
Iar Domnu´ atunci a hotărât
Lui Nebucadnețar i-a dat
Egiptul, i l-a dăruit

Ca țara să o jefuiască
Și bogăție să îii dea
Poporul să îl asuprească
Ca plată, pentru oastea sa

Pentru că în Tir n-a reușit,
Domnul, Egiptul i l-a dat
Astfel Domnul l-a mulțumit,
Răsplata el, și-a căpătat.

va urma