Te-am chemat cu lacrimi până-n miez de noapte,
Mă frângeam în taina unei calde pâini.
Înălţam în rugă ne-nţelese şoapte,
Ridicam spre ceruri tremurânde mâini.
Când tristeţea cruntă mă-mbia cu somnul
Un fior de pace mi-a surâs în piept.
Bănuiam că-i cerul, bănuiam că-i Domnul,
Un îndemn din suflet îmi spunea s-aştept.
Când să cad în lungă, tristă aţipire
M-a atins un cântec tainic, îngeresc
Şi mi-a spus o voce caldă cu iubire:
"Sunt aici cu tine, fiin’că te iubesc!"
desi poezia are prea mult din sensibilitatea unei femei, mi-a fost greu sa nu o scriu, mi-a placut pana si ca exercitiu literar
Fericit esti frate draga caci le-ai trait !