Prietenii buni

Plăcut e să ai prieteni simpatici
Ce nu-s niciodată nici duri, nici apatici...
Ca apa cea rece în cald sufocant,
Ca liniștea serii după-un stress agasant...

Plăcut e să ai amici să se-ndure,
Când nodul durerii nu-ți lasă respir ...
Să te-asculte-n tăcere ca o piatră din ape,
Ce ascunde-n adâncu-i, aur scump de Ofir ...

Plăcut e să ai doară zâmbet în preajmă,
Și cuvinte de sprijin când ești trist sau căzut...
Ca bobițe de rouă ce încing trandafirul,
Care stă lângă tine, un cadou nevăzut !

Plăcut e să afli și Tu, ca și mine,
Cum Prietenul nostru, El , mereu ne-a cătat...
Și ne șterge din lacrimi, pe obraz ne mângâie,
Iar în greu, niciodată, singuri nu ne-a lăsat !

El în taină, ca mama, ce împarte săruturi,
O sămânță de bine, în suflet ne-a pus...
O haină, o pâine, să fim la prieteni,
Un rod de iubire, din cer, prin Isus!