Atât cât este omu-n viaţă
Autor: Lucica Boltaşu  |  Album: Pulbere de stele  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de lboltasu in 13/07/2013
Lucrează Doamne-n mine-acum şi dă-mi voinţa-nfăptuirea,
Să nu m-abat nicicând din drum, căci numai una-i fericirea.
Să caut faţa Ta mereu şi să veghez în orice vreme,
Să urc pe culmi chiar de e greu şi chiar de sufletul îmi geme.

Căci nu-i nimic pe-acest pământ, să îmi ofere desfătare,
Mai mult decât al Tău Duh Sfânt şi dragostea Ta jertfitoare.
Chiar şi atunci când sunt căzut, privirea îmi înalţ spre Tine,
Căci îmi eşti unicul avut şi îmi faci zilele senine.

Nu mulţi pricep cum pot zâmbi, când încercarea mă doboară,
Dar eu le spun că Doamne, şti, ce e-năuntru şi-n afară.
Şi nu dai omului mai mult, decât atât cât poate duce,
Lucrarea-n mine nu o uit şi binecuvântarea-Ţi dulce.

Cu cât îngenunchez, Isus şi mă cobor pe treapta vieţii,
Cu-atât Tu mă înalţi mai sus şi-mi dai potirul tinereţii.
Din elixirul fericirii îmi dai să sorb cu bucurie,
Simbolul cast al nemuririi şi-al dragostei din veşnicie.

Căci poate nu-nţelegem noi, menirea ce-o avem în lume,
Intrăm în viaţă singuri, goi şi goi plecăm doar cu un nume,
Nu luăm nimic, nimic lăsăm, ci doar un epitaf pe-o piatră,
Trecut, sinistru recviem, n-o să se-ntoarcă niciodată.

De-aceea Doamne, harul Tău, îmi este astăzi îndeajuns,
Când nu pricep cine sunt eu, de Duhul Sfânt mă las pătruns,
Privesc pământul, lăcrimez, un fir de praf îl iei în seamă,
Îţi simt iubirea şi oftez, când glasul Tău aud cum cheamă.

Şi de-oi pleca într-un final, spre ţara cea demult promisă,
Vreau să sădesc un ideal, în inima ce-i compromisă,
Trăirea mea să fie clar, moment de-adâncă cercetare,
Pentru acei căzuţi din har, lipsiţi de binecuvântare.

Părinţi şi fraţi, copii, nepoţi, să-şi recunoască neputinţa,
Harul există pentru toţi, de vor îmbrăţişa credinţa,
Căci nu vor trece-n lumea nouă, ţinându-se cu toţi de mână,
Hotarele se-mpart în două, scrâşnet şi plâns - pace, lumină.

Atât cât este omu-n viaţă îşi poate-alege veşnicia
Şi cât trăieşte tot învaţă. Părinte, dă-le azi solia!
Cu mântuirea nu-i de şagă, nu e un basm, nici fals nu este,
Ia hotărârea frate dragă, clipa de-acum, mâine-i poveste! 13/07/13, Sînpetru Mare, TM

Un om chibzuit si incercat poate sa scrie ceea ce tu ai scris.
Cred caci prin toata suferinta, ai primit si minunatul dar de a-L simti prin DuhulSfint pe Domnul.El isi tine promisiunea si te insoteste tinindu-te deasupra tuturor valurilor.Fi vesnic insotita de Miel!
Adăugat în 13/07/2013 de sanda_tulics
Cu un mare respect, mă aplec în fața acestor minunate versuri. De piatră dacă ar fi cineva, cred că sar topi în fața acestor versuri. Cu mult respect ! Domnul să va fie mereu alături !
Adăugat în 13/07/2013 de viorel77
Adevărat,o exprimare deosebită, ca de obicei.Dooamne ajută-ne să ne ducem crucea,fără cârtire.
Sora Lucica dragă, Domnul să te mângâie și să fii mereu plină de bucurie, să lucreze Domnul cu
milă în dreptul celor dragi ai noștri.Mă rog Domnului să fie totul bine, să ne vedem,aștept plină de bucurie.
Adăugat în 13/07/2013 de ana_haz51
Versuri deosebite, si ca forma si in continut, mesaj de sus, fie toate un balsam pentru sufletul cititorilor, asa cum au fost o mangaiere pt sufletul dumitale!..
Adăugat în 18/07/2013 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1847
  • Export PDF: 784
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni