Am căutat în viață, să fiu mai fericit,
Am dat tot ce aveam, să fiu mai împlinit,
Și am trăit în pofte, într-un grozav desfrâu,
Să fiu și eu mai vesel, trăit-am în desfrâu.

Nimic și nimeni-n lume, nici lanțuri sau zăvoare,
Nici condamnări ce dor, de ani de închisoare,
Nimeni nu m-a convins, nici prieteni sau părinți,
Trăiam în desfrânare, ca un ieșit din minți.

Am căutat iubirea, în locuri cu păcat,
Prin discoteci, prin cluburi, atâte-am colindat,
Am vrut să fiu mai vesel, și să trăiesc cum vreau,
De nimeni să nu-mi pese, socoată ca să dau.

De mic am fost fugar, gonind spre fericire,
Am căutat mereu, cetatea cu iubire,
Și amăgit mereu, de șoapta lui de Șarpe,
Am căutat iubirea, și am văzut că-i moarte.

Am fost prin țări străine, să caut să trăiesc,
Cum mie îmi convine să fac tot ce doresc.
Nu am avut nici gândul, că poate mâine mor,
Trăiam din plin păcatul, ce-i dulce și ușor.

Și am iubit în lume, păcatul cel murdar,
Adeseori prin baruri, rămas-am fără-un ban,
Am fost robit de patimi, de pofte, fantezii,
Ce sunt minciuni de sarpe, ce duc în jos să ști.

Căci orișice păcat, oricât ar fi de mic,
Te duce spre locașul, cel veșnic de nimic,
Pe orice drum ai merge, pavat cu stricăciune,
La urmă vei vedea, că e deșertăciune.

Am colindat mereu, de mic copil cetatea,
Ce domn, stăpân avea, pe Lucifer și moartea,
M-a amăgit mereu , că totul e perfect,
Că nu-i nimica rău, că pot să mă petrec.

Neștiutor de mic, la început țigara,
Dar iată am crescut, doream o marijuana,
Cu-n pic de băutură, așa a început,
Și iată că la urmă, cu lada s-a făcut.

Așa este păcatul, din mic se face mare,
Și cât ai vrea să scapi, nu-i șansă de salvare,
La început păcatul, este ușor și dulce,
Dar mai târziu se face, amar și greu, amice.

Se face o povară, ce n-o mai poți purta,
Și viața mai amară, ce n-o poți suporta,
Și cauți mângâiere, ai vrea să fii scăpat,
De greul și povara, de viața de păcat.

Și cauți alinare, la doctori, psihologi,
La oameni de știință, călugări sau preoți,
Dar nici o ușurare, sunt oameni trecători,
Și nu găsești salvare, la oameni muritori.

Dar iată, Vestea Bună pe mine m-a salvat,
Isus Hristos la cruce, viața-n dar mi-a dat,
Nu-i nici o doctorie, și leac în lume nu-i,
Să poată a te spăla ca și sângele Lui.

Doar dacă vi la cruce, la Domnul, la calvar,
Și de asculți mesajul, ce sună foarte clar,
Este Cuvântul Vieții, este Scriptura Lui,
Unde-i o nouă lege, prin Duhul Domnului.

De vi, se poate, iată, Domnul îți vorbește,
La cruce, la Golgota, de vi, El te primește,
Așa cum ești, trudit, murdar, înfrânt și rău,
Isus Hristos îți iartă tot păcatul tău.

Nu te-ndoi, ci crede, că sus pe deal, Isus,
A fost în grea durere, așa cum ți-am mai spus,
El a purtat povara, ce tu nu poți purta,
Deci las-o jos la cruce, la El, la Golgota.

Isus cu mâini întinse, așteaptă ca să vi,
Să-ți recunoști păcatul, și-n veci de veci să ști,
Că pentru tot păcatul, ce noi l-am săvârșit,
Isus în grea durere, cu moartea a plătit.

Atât să faci: ascultă, ori și cine ești,
Apleacă-te în rugă, și la Golgota ești,
Să crezi că Domnul vede, să vi smerit, supus,
Și strigă către Domnul: "Ai milă, o, Isus !"

Și fă-I o mărturie, în odăița ta,
Și spune-le pe nume, înaintea Sa,
Tot ce te apasă, orișice păcat,
Eu cred, Isus, te iartă, vei fi eliberat!

Amin.