La început era Cuvântul, și El era cu Dumnezeu,
Dar Înșuși El numit Cuvântul, era eternul Dumnezeu,
Ce mare taină-L înconjoară, și cât mister a revelat,
Atunci când a vorbit cu Filip: ”Eu sunt” Cuvântul întrupat.

Deatâta vreme sunt cu voi, și Filipe nu Mă cunoști ?
Tu ai văzut minuni și semne, și învieri dintre cei morți,
Tu M-ai văzut mergând pe ape, și ai mâncat din cina Mea,
Și câte-nvățături și fapte, tu ai văzut în viața Mea.

Și totuși tu nu Mă cunoști, dar cine-n lume, cine altul ?
A mai luat poveri la toți, să vindece pe cei ologi,
Tu M-ai văzut rostind Cuvântul: "Lazăre, vino afară !"
Și-ndată, mortul a-nviat, legat fiind, ieșea afară.

”Eu sunt” Filipe: Adevărul, Calea care duce-n sus,
Viața veșnică și Pacea, cum atâți proroci au spus,
”Eu sunt” Calea, Adevărul și Viața tuturor,
”Eu sunt” Domnul din vecie, Eu, Păstorul oilor.

Voi nu credeți, nu pricepeți, voi nu știți că în Scripturi,
De te uiți cu deamănuntul, vei vedea că altul nu-i,
Nu mai este altă Cale, nu mai este Adevăr,
”Eu sunt” Unicul în ceruri, ”Eu sunt” Domnul, Dumnezeu.

Căci acel ce Mă privește, a văzut pe Tatăl Meu,
Eu cu Tatăl, una suntem, e o taină, dragul Meu,
Tu auzi, rostesc Cuvântul, dar nu e Cuvântul Meu,
Ci Acel ce e în Mine, este Însuși Dumnezeu.

”Eu sunt” Rugul din Horeb, ce lui Moise i-am vorbit,
”Eu sunt” Stânca din pustie, ce pe toți i-am ocrotit,
”Eu sunt” Flacăra de foc, Norul în arșița grea,
”Eu sunt” Împăratul slavei, ce psalmistul Îl cânta.

”Eu sunt” Ușa oilor, Pâinea ce-a venit din cer,
”Eu sunt” Domnul Domnilor, și Luceafărul din cer,
Tot ”Eu sunt” Lumina lumii, Sfetnicul cel Înțelept,
Cel când Ioan la tainica Cină, capul, Mi l-a pus la piept.

”Eu sunt” Cel ce a întins, cerul cu a lui ostire,
Îngeri, heruvimi și stele, î-Mi dau slavã pe vecie,,
Eu am zis în întuneric: "Să se arăte-n cer lumina!",
Și doar la Cuvântul Meu, au fost soarele și luna.

Tu, Mă vezi în simplitate, fără slava ce-o aveam,
De aceea nu poți crede, toate câte le spuneam,
Am luat un chip de rob, M-am făcut un Om supus,
Tocmai să aduc salvarea, despre care v-am mai spus.

Dar mai e puțin Filipe, iată, ceasul a venit,
Când voi fi scuipat în față, și de toți batjocorit,
Pentru voi va fi durere, lumea se va bucura,
Dar a treia zi din groapă, iată, Eu voi Învia !

Mă veți părăsi cu toții, de fiorul morții greu,
Dar Eu nu sunt singur, iată, cu Mine e Tatăl Meu,
Vă las pacea, pacea Mea, să aveți dar, îndrăzneală,
Căci Eu, iată, vin pe nor, voi veni a doua oară.

Tot ce vezi și te-nconjoară, tot ce poți privi în sus,
Toate au luat ființă, prin Cuvântul lui Isus,
Toate câte sunt în lume, flori și păsări minunate,
Totul la al Meu Cuvânt, de Mine au fost create.

Deci, El nu e un arhanghel, nicicând nu a fost creat,
El e Dumnezeu și Viața, Domnul binecuvântat,
Căci atunci i-a zis lui Toma: "Vino, iată semnul Meu,
Cum am fost străpuns în coastă, și în palme, dragul Meu!"

A văzut pe Domnul, Toma, și atuncea a crezut,
"Tomo, iată, ai crezut, fiindcă tocmai M-ai văzut,
Dar, acum, Eu fericesc pe acel ce prin credință,
Crede că sunt Dumnezeu, și vine la pocăință."

Amin

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine,
Oricine tăgăduieşe pe Fiul n-are pe Tatăl,
Oricine mărturisește pe Fiul are pe Tatăl,
Eu și Tatăl una suntem, a zis Isus. Amin.