Să te opreşti o clipă
Şi să priveşti spre soare,
Să strângi în pumni lumină,
Şi zâmbet şi culoare...
Şi-apoi să mergi în locul
Unde durerea plânge,
Şi-a fost uitat surâsul,
Şi cântul nu ajunge...
Să duci din apa vie
Ce curge din Cuvânt
Şi-o dulce mângâiere
Spre sufletul înfrânt...
Păşeşte cu sfială
Şi-ascultă cum tăcerea
Ascunde prin cotloane
Suspinul şi durerea...
Şi-atunci, iubitul meu,
Din inima ta plină
Revarsă dor şi cânt
Ce sufletul alină...
Şi caută vorbe-alese
Prin ele să alungi
Nesiguranţa, teama
Din nopţile prea lungi!
Întinde frate, mâna
Spre trupul ostenit...
Ridică-l... spune-i iar
Că e şi el iubit...
Mai spune-i despre Isus,
De dragoste, de cer,
Unde e soare veşnic
Şi lacrimile pier...
Iar dacă o lumină
Timidă, se iveşte
-În ochii stinşi odată-
Şi-acuma străluceşte
Să ştii că Dumnezeu
Prin tine a lucrat
Şi-ai fost o mângâiere
La cel îndurerat...
Să ai credinţa vie
Că Domnul va nota
În cartea vieţii, fapta,
Credincioşia ta!

Vulcan-16-07-2013
Mary