Am plâns amar cu lacrime de tină
Şi-am implorat azurul să îmi dea,
Un strop curat din lacrima divină,
Doar o scânteie din a Ta Lumină
Şi-o picătură din dragostea Ta.

Am plâns amar cu sufletul, tot visul,
Ce l-am pierdut în nopţi fără de cer,
Imagini vagi, pământul, paradisul,
Un biet pribeag proliferând abisul,
Bulboană-n care toate, toate pier.

Dar ruga mea Ţi-am pus-o la picioare,
Un foc aprins mă mistuia tacit,
M-ai ridicat, m-ai dus la scăldătoare,
Mi-ai dat vedere, pace, vindecare
Şi o speranţă nouă-n infinit.

Da! Mi-ai adus în suflet bucuria,
Atunci când dimineţi au amuţit,
Încă mai simt în suflet părtăşia,
Duhul tresaltă, căci Isus Mesia,
Îmi spune azi: "Eşti un preafericit!"

17/07/12, Sînpetru Mare, TM- Lucica Boltasu