Nostalgia Paradisului

De-atâtea frumuseţi, pe culmi de vis
Pământu-acesta splendid străluceşte,
Însă în timp se degradează, rugineşte
Şi toţi sperăm la ţara sfântă, Paradis.

Aici, natura oferă-un tablou deschis
Şi viersul păsărelelor în cânt răsună,
E-o bucurie-n ramuri când se-adună
Dar e departe, spre a fi ca-n Paradis.

Şi fauna şi flora, stau în compromis
De când păcatul a luat în stăpânire
Voinţa omului cu raţiune şi gândire,
Şi-a fost pierdut, frumosul Paradis.

Aici, păcatul între ziduri reci a-nchis
Voinţa omului greşit, ţinând captivă,
Dar în Isus, el luptă astăzi împotrivă
Prin harul Său să intre iar în Paradis.

La cruce, s-a rupt al despărţirii-abis
Şi puntea, s-a întins pentru salvare,
Şi-n Jertfa dragostei neschimbătoare
Stă certitudinea, ajungerii în Paradis.

Flavius Laurian Duverna
18 iulie 2013