exerciţiu impus
Refac pe alocuri
indigoul tăcerilor suprapuse prea fin
dantela păstoasă o simt ca plasa
uitată în joacă cu fluturi raniţi între ei
de la zborul prea scurt
caut locul ştiut ca un melc dalian
printre pietre îndelung şlefuite odihna
din imperii de fraze alianţe de semne sonore
sau oase albastre în vârf de peniţă rodesc
din nesomn printre nori rădăcinile
apoi trunchiul cu ramuri în formă
de azime moi
răscolind glacial paradisul globul începe să ningă
fluturi în hoarde suprimă hârtiei teroarea
îi mistuie albul silabe cuvinte idei
atârnă de pleoape polenul sau gramul de apă
mi-e sete clipesc sarea din ele o gust
şi ascult în ecou limba ploilor
a tăcerilor îngerii
a uimirilor
şoptind în parabole
Bucurati-vă!
17.07.2013
cură cu adevărat.Domnul să te binecuvinteze, frate Urma, deosebite „alianțe” de cuvinte.