Noua așezare a lui Israel
Ezechiel cap. 36


Peste munții lui Israel
Acuma, Domnul proorocește
Proorocul, ascultă de El
Ce spune Domnul le vorbește

Pentru că toți rău au făcut
Și-au vrut ca să-l nenorocească
Și Israelul l-au umplut
Cu săbii ca să-l nimicească

Ca moștenire să ajungă
La alte Neamuri în robie
Domnul, Edomul îl alungă
Și nu-l lasă stăpân să fie

Peste munții lui Israel
Nu va fi a Lui bucurie
Poporul s-asculte de El
Și îl va scoate din urgie

De râs, nu are sa mai fie
Căci Domnul este prea gelos
Și țara care e pustie
Va fii un ținut glorios

Pe toți de ocară îi va face
Ce țării rău i-a dăruit
Nu le va da tihnă și pace
Caci ei, pe Domnul L-au hulit

Iar Domnu-n a Lui gelozie
Pe Israel, va ocroti
Îl ridică din temelie
Și-a lui cetăți le va zidi

Munți plini cu roade au să fie
Cu crestele toate înverzite
Va fi belșug și bogăție
Și toate vor fii înnoite

Când Domnul spre ei se întoarce
Toate, pe loc se vor schimba
Și liniște va fii și pace
Și în belșug vor prospera

Cetățile noi, ridicate
De oameni, vor fii locuite
Bogate, binecuvântate
Cu toate vor fii rezidite

Și oamenii s-or înmulții
Și vor ara, vor semăna
Averile lor vor spori
Și animale vor avea

Mult bine Domnul le va face
Nimeni, nu-i va mai stăpâni
Și în robie nu vor zace
Ei, proprii lor stăpâni vor fii

Și mult belșug vor căpăta
Și binele, se va înmulți
De foame, nimeni n-a răbda
Cu toți în pace, vor trăi

Batjocuri n-or să mai audă
Ocara, n-o vor mai purta
Și nimicirea lor cea crudă
Ei, nu o vor mai practica

Ei singuri țara și-au spurcat
Prin fapta și purtarea lor
La întinăciuni, toți s-au dedat
Nu le-a păsat că ai lor, mor.

va urma