Omagiu Divin

Slăvindu-Ţi Tată al Tău Nume
Prin tot ce am, şi tot ce sunt
În viaţa-mi, pe-acest pământ
Străbată-mi Omagiul în lume,
Spre gloria, ce-astfel anume
Te-ncununează prin Cuvânt
Şi Jertfa Sfântă-n Legământ!

Cârmuitor, din vremi nescrise
Căci n-au o logică-a susţine
De când exişti, în slăvi divine...
De sus din slăvi, cereşti culise
Avem cuvinte vii, ce-s scrise,
Că tot ce-ai creat e spre bine
Vestind gloria, ce-Ţi aparţine!

Slăvindu-Ţi Tată, a Ta putere
Prin forţa-Ţi sfântă, creatoare
A vieţii-n veci, nemuritoare -
Străbată-mi cântul de durere
Spre gloria ce-n veci nu piere,
A Dragostei, cea salvatoare
De-a pururi neschimbătoare!

Aşa, din veşnicii spre veşnicii
Omagiu-n gloria-Ţi se-ntinde,
Şi-n Universul vast s-extinde
Şi încorporează-n... Galaxii,
Mulţimi de taine, -n forme vii
Ce-nţelpciunea-Ţi le cuprinde
Şi lumea noastră-n ele prinde!

Slăvindu-Ţi Tată, a Ta iubire
Cu-al Ei, cel mai sublim izvor,
Salvând pe-omul, cel muritor
Prin răstignirea Sa-n Jertfire,
Străbată-mi cântul de mărire
Ca scump Omagiu, închinător
Spre slava-n veci de Salvator!

Flavius Laurian Duverna
21 iulie 2013