Raze se-ncurcară
În frunziș de tei
Și-au rămas în seară
Cu apusul ei.

S-au ascuns de noapte
În tăceri stingher
Stele când în șoapte
Fulguiau din cer.

Tremurau cu rouă
Așteptând cu dor
Dimineața nouă
Să le-ntoarcă-n zbor.

Iar lumini să fie
Fără de cuprins
Ca în veșnicie
Să străbată-aprins.

Dar când ziua albă
A trecut de hat
Au rămas ca salbă -
Nu s-au înălțat.

Prinse de-așteptare
Când veni-vor zori
Plânsul de răbdare
Le-auri în flori.