Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine?

Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine
Doamne, Dumnezeul meu,
Pe-al lumii-ncurcat traseu
Şi-ale ei drumuri străine -
Purtând blestemata vină,
Neştiind Iubirea-Ţi Divină
Cu salvarea-n har deplină?

Aş fi ca un izvor fără apă
Care a-ncetat de-a curge
Şi la sine n-ar mai strânge
Suflete, care se-adapă
Şi care-aleargă-nsetate,
De-ape limpezi şi curate
Ca altă viaţă să înceapă.

Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine
O, Isuse, Domnul meu! ...
De păcat, strivit din greu
Şi-ntr-o lume de suspine
Fără-a şti, de al Tău har,
Şi de Jertfa-Ţi din Calvar
Ce S-a dat şi pentru mine?

Aş fi un pom lângă drum
Îmbrăcat în frunziş verde,
Şi-orice călător m-ar vede
Nu s-ar opri, - nicidecum,
Căci n-ar găsi-n mulţumire
Roade pentru-a sa hrănire
Când timpu-i cel oportun.

Ce-aş fi-n viaţă, fără Tine
Doamne-n Jertfa iubitoare
De n-aveam a Ta salvare?
Dar acum tresaltă-n mine
Inima-mi, ce vesel cântă,
Pentru-a Ta glorie sfântă
Că-s părtaş, slavei Divine.

Şi fiindcă, Te am pe Tine,
Doamne-al vieţii, Salvator,
Fă-mă-n haru-Ţi un izvor
Ca să curg, în unduiri line
Cu-ape limpezi, cristaline,
Ca-n păduri sacre virgine
Şi-un pom verde, roditor!

Flavius Laurian Duverna
25 iulie 2013