Străini

'N-ale pământului peregrinări
Din loc în loc, şi ţară-n ţară,
Strămoşii noştri, odinioară -
Au mers şi n-au pus întrebări
Când li s-a spus şi poruncit
De Domnul, când le-a vorbit.

Toţi pornit-au, prin credinţă
Că Domnul grija le-o purta,
Şi că o altă Patrie, le-o da
Mai bună, prin făgăduinţă,
Cu-a ei Cetate, - prin zidire,
Cu temelii tari în strălucire.

Şi dacă-n vremi ce au trecut
Patria sfântă n-au primit-o,
Şi nici Cetatea n-au văzut-o,
Credinţa sfântă n-a scăzut
În tot ce Domnul a promis,
Un Eden sfânt şi-un Paradis.

Străini, săraci, şi fără parte
Purtând nădejdea bucuriei,
Mergând pe calea veşniciei,
Le-au urat, doar de departe
Ca să le-aibă, în stăpânire
Cei peregrini, şi-n oropsire.

Flavius Laurian Duverna
26 iulie 2013