Te cheamă Domnul cu iubire
La fiecare pas ce-l faci,
Să-ți dea eterna fericire,
Iertare, pace, mântuire
Dar L-ocolești mereu și taci.
'Năuntrul tău tu știi prea bine
Că ai nevoie de ceva
Ce încă nu îți aparține...
Și stai așa, închis în tine,
Fără să vrei a te schimba.
Vezi clar că viața ta se trece
Din zi în zi, făr' vreun folos;
Dacă rămâi absent și rece
Pierzi împlinirea ce întrece
Orice gândire, în Hristos.
În jurul tău atâtea cazuri,
Minuni și semne ai văzut
Iar când trecut-ai prin necazuri,
Când peste tin' cădeau talazuri
Isus pe brațe te-a ținut.
Azi ești în viață, nu-n țărână
Fiindcă Domnul te-a iubit;
Prin norii negrii, prin furtună
El, nevăzut, te-a dus de mână
Și sufletul ți l-a păzit.
De ce-L respingi cu nepăsare
Când El doar binele îți vrea?
De ce nu vrei să dai crezare
Și să răspunzi l-a Sa chemare?
De mori azi, unde vei pleca?
Cu lacrimi eu Îl rog fierbinte
Pe Dumnezeu, a te salva;
Pe plaiurile cele sfinte
De tine să-și aducă-aminte,
Să fii cu El în slava Sa.
Amin.
29 iulie 2013
blog personal cu poezii: http://pauladita.wordpress.com/