Iubirea, veşnicul Izvor

Ce e Iubirea? E principiul
Ce-a declanşat începutul
Creaţiei... lui Dumnezeu;
Şi-aşa a fost, şi-aşa va fi,
Şi Ea în etern, va dăinui
Din veşnicii, izvor mereu.

El nu se va sfârşi nicicând,
Şi n-o opri fluxul curgând
Din Universul ce-a creat,
Cu toată marea răsculare,
În toată crunta perturbare
Prin Lucifer, cel apostat.

De fapt, în lumile celeste
Ce au răbdat înţelepţeşte
S-a întărit mai cu putere,
Concepţia despre iubire
Privind marea despărţire,
În urma luptei, cu durere.

În îmbrăcarea cea umană
Suportând cumplita rană
Iubirea... S-a dat pe Sine,
Ca Galaxiile, să înţeleagă
În complexitatea-ntreagă
Că-n toate Ei, îi aparţine.

Că Ea, e-acel veşnic Izvor
Se vede-n dreptul tuturor,
De libertatea-n exprimare
Ce-n toate lumile există,
Şi-n dragoste ele persistă
În standardul de ascultare.

Şi niciodată, o schimbare
În sensul de transformare
Nu va avea-n-a Ei gândire,
Ci veşnică va sta-n lucrare
În preasfânta-I guvernare
Sub propria-I desăvârşire.

Flavius Laurian Duverna
30 iulie 2013