Poate-i strigătul din urmă

Poate-i strigătul din urmă
Astăzi peste tot pământul
Când se vesteşte Cuvântul,
Şi zilele, nu ţi se curmă...
Ci te-ndeamnă spre Calvar
Cât mai este timp de har,
Domnul Isus, l-a Sa turmă.

Poate-i cel din urmă strigăt
Al chemării, peste veacuri,
Şi pornind din patru laturi
De pământ, apare freamăt,
Poate-i Duh, de-nviorare
Vestind ziua aceea mare,
Care naşte-n inimi geamăt.

Poate că-i Marea Strigare
Răsunând pe tot pământul
Şi prin Duh, îşi ia avântul
Ca şi-Ultimă Avertizare,
Prin puteri ne mai văzute
Din istoria, lumii trecute,
Să-ncheie sfânta-I lucrare

Dar, de ce parte, tu vei fi,
L-a Domnului sacră venire?
Îl vei vedea-n strălucire
Când pe nori sus, va veni
Escortat de mii de îngeri,
Ca din valea tristei plângeri
Pe-ai Săi dragi, de ai răpi?


Flavius Laurian Duverna
31 iulie 2013