De-ar fi să caut

De-ar fi să caut un zâmbet, să-mi aline
Tristețea, unui gând care mă doare,
Îl voi găsi în zorii dimineții,
Căci Tu zâmbești, în răsărit de soare.

De-ar fi să caut culoarea din privirea,
Ochilor, ce-au plâns și încă plâng...
Privesc spre cer, la albastrul ca și marea,
Spre verdele - al frunzelor din crâng.

De-ar fi să caut lumina în nocturne,
Ce-abia clipește, pe sub mantaua ceții...
Te voi găsi în lună și în stele
Căci Tu, ne ești Lumină-n pragul vieții.

De-ar fi să caut izvoare, ce nu seacă,
Sau munții să-i cutreier rând pe rând...
Te voi găsi în ape dulci, sărate;
Dar, nesecat izvor, rămâne-al Tău Cuvânt.

De-ar fi să caut prietenul de-o viață,
Ce nu e laș, sau fuge când mi-e greu...
Tu semn îmi faci, că poți să-mi fii prieten,
Că-mi ești Izvor și Pâine, Lumină, Dumnezeu !

Mă mulțumesc cu tot - aici, ce mă-nconjoară,
Căci Te găsesc în toate, oriunde pe pământ.
Lumina-Ți este fața, iar luna-Ți este zâmbet,
Prietenul cel veșnic, că Tu ești drept și Sfânt !

Viorel Balcan 1 august 2013