Pe albe-nvolburate valuri
Pe albe-nvolburate valuri
Ale mării, ivite-n furtună,
Luntrea în larg mă mână
Spre liniştitele limanuri,
Unde merg prin credinţă
Că-n Domnul am biruinţă,
Şi nu m-oi izbi de maluri.
Să sufle vântul cât poate
Pe Marea Lumii-nfuriată...
Luntrea s-o zgâlţâie toată
Lovind-o de valuri înalte...
Rămân tare şi-ncrezător
Că Domnul îmi e Salvator,
Că El, veghează în toate.
Să urle şi marea şi vântul
Şi totul să prefacă-n stihii,
Dorul, el caută spre vecii...
Mângâiere-mi e Cuvântul,
Şi am nădejde şi-ncredere
Că Domnul, peste tot vede,
Şi El are în grijă pământul.
Flavius Laurian Duverna
02 august 2013
mereu cu tine frate Flavius.
"Să urle şi marea şi vântul
Şi totul să prefacă-n stihii,
Dorul, el caută spre vecii...
Mângâiere-mi e Cuvântul,"
Frumos, fii binecuvantat!