Pe albe-nvolburate valuri

Pe albe-nvolburate valuri
Ale mării, ivite-n furtună,
Luntrea în larg mă mână
Spre liniştitele limanuri,
Unde merg prin credinţă
Că-n Domnul am biruinţă,
Şi nu m-oi izbi de maluri.

Să sufle vântul cât poate
Pe Marea Lumii-nfuriată...
Luntrea s-o zgâlţâie toată
Lovind-o de valuri înalte...
Rămân tare şi-ncrezător
Că Domnul îmi e Salvator,
Că El, veghează în toate.

Să urle şi marea şi vântul
Şi totul să prefacă-n stihii,
Dorul, el caută spre vecii...
Mângâiere-mi e Cuvântul,
Şi am nădejde şi-ncredere
Că Domnul, peste tot vede,
Şi El are în grijă pământul.

Flavius Laurian Duverna
02 august 2013