În fiecare bucurie

În fiecare bucurie,
E şi un strop de întristare.
Cum lângă orişice necaz,
Avem prin har şi alinare.

Deaceea să nu disperăm,
De piedici mai apar pe cale,
Când cu credinţă ne rugăm,
Ieşim biruitori din "vale".

În fiecare om există,
Şi calităţi dar şi defecte.
Numai dacă în rău persistă,
Vin consecinţe cu regrete.

Deaceea înţelept e omul,
Care de rău se curăţeşte
Şi se aseamănă cu pomul,
Ce an de an mai rodnic este.

În fiecare dimineaţă,
Primesc chemări stăruitoare,
Îndemnuri sfinte spre viaţă,
Sau spre cărări înşelătoare.

Deaceea alerg la rugăciune
Şi la Cuvântul sfinţitor,
Cer îndurare peste mine,
Să pot ieşi biruitor.

În fiecare loc din lume,
E “şi-ntuneric” şi “lumină”,
Oameni în “gropi”, dar şi pe culme,
Unde-i doar pace şi odihnă.

Deaceea să-ascultăm chemarea,
Prin care Domnul ne îmbie:
“Vă pocăiţi câţi vreţi iertarea
Şi viaţa pentru veşnicie!.”

de Teodor Groza
08.08.2013
Vişeu de Sus