Meditație

Mă răsfăț iar în nuanțe
De culori ce mă-nconjoară,
Când admir o artă scumpă
A tabloului de-afară.

Mă îmbată-acele arome
Când respir parfumul dulce,
Al mirosului de floare,
Care vine și se duce.

Mă inspiră orizontul
Unui răsărit de soare,
Dar și firul cel de iarbă
Care până seara moare.

Îmi șoptește la ureche
Adierea unui vânt,
Că la fel, mereu pe fugă,
Ca și dânsul-n viață sunt.

Mă cuprinde–n fașa moale
Liniștea, când sunt culcat,
Iar prin minte-mi zburdă gânduri,
Ca și țâncii pe asfalt.

Mă adoarme ca pe brațe
Negura ce-i strânsă-n noapte,
Și grăbită parcă-mi spune;
- Noapte bună ! Tot în șoapte.

Mă desprind de această stare
A tabloului de-afară,
,, Mulțumesc !’’ Îi spun în taină,
"Pentru tot ce mă-nconjoară!"

Viorel Balcan 31 iulie 2013