Trecând prin razele de Soare
Pășeșete vântul din moment
Peste frânturi de cugetare
Și zbateri de temperament.

Lăsând în urmă respirații
Îngreuiate de sudori
El se împrăștie în spații
De prospețimi și de culori.

Adună șoapte din petale
Naivitățile ce spun
Cu ușurelele vocale
Ca pe baloane de săpun.

Trecând șuvoaiele sirepe
Fără susținerea de punți
Prin argintiul de pe cetini
Le-mprăștie ecou în munți.

Visând la adieri de pace
Din mestecatul grosolan
Crescându-și doruri de întoarceri
Ele se vaită aman.

Dar cine să le mai audă
Și înhățate-n palme reci
În ceața severă și udă
Își pierd suavitatea-n veci.

Se-nfiripează-n greutate
În substantivul cristalin
Fixând tot șesul cu dreptate
De-aroma-n cimbru și pelin.

Și pe aripi de nouri vajnici
Se-aruncă-n vale zgomotos
Căzând prin flori ca bobi ocarnici
Că sunt așa naive jos.

Iar florile se strâng cuminte
Oftând potopul dureros
Nepricepând că-a lor cuvinte
Din rugăciuni li s-au întors.