Sunt mulţi părinţi ce îşi tratează
Copiii ca pe un produs;
Însă ei nu realizează
Că lucru-acesta întristează
Inima Domnului Isus.

Mulţi fac copii, ca să le-aducă
Vreun câştig sau un mai bun rost;
Să crească nici bine n-apucă
Că-i spun la muncă să se ducă
De vrea să mai aibe-adăpost.

Mai grav, durerea-i mai amară,
Că sunt părinţi ce pe copii-i
Consideră o grea povară;
Şi-i fac să sufere, să-i doară,
Nevaloroşi a se simţi.

Şi-n loc ca să aprecieze
Efortul lor, oricât de mic,
Nu fac decât să comenteze
(Nici vorbă să-i încurajeze)
Şi numai lucruri rele zic.

Au acceptat să îi primească
Şi la atât s-au limitat;
Dar nu-i de-ajuns doar să îi nască
Şi-apoi să-i lase-oricum să crească,
De ei făr’ să se fi-ocupat.

Sunt mulţi părinţi ce niciodată
N-au stat s-asculte pe copii
Ci s-au grăbit la judecată
Lăsând o rană neuitată
În viaţa lor, cât vor trăi.

De-aceea nu e de mirare
Dacă unii copii ajung,
Sătui de-atâta apăsare,
Să facă fapte pentru care
Părinţii toată viaţa plâng.

În clipele când trebuinţă
De înţelegere aveau,
Părinţii-adus-au suferinţă,
Durere, lacrimi, umilinţă
Şi mai adânc în ei loveau.

Dar într-o zi vor înţelege
Tot răul care l-au făcut
Şi roadele le vor culege;
Cu nimic nu se vor alege
Din tot ce-au căutat şi-au vrut.

Se vor trezi, dar ce tristeţe!
Că fi-va-atuncia prea târziu;
Îngreunaţi de bătrâneţe,
Neputincioşi, cu stinse feţe,
Vor aştepta-un sărac sicriu.

Ce bine-ar fi ca toţi părinţii
Care acum versu-l citesc,
Să-şi facă o-nnoire-a minţii,
Trăind cu-adevărat ca sfinţii
Pentru Părintele ceresc!

Domnul Isus să lumineze
Pe cei ce-n familie-au greşit;
Cu har să-i binecuvinteze
Umblarea să îşi corecteze
Cât timp mai au ei de trăit.

Amin.

8 august 2013