Ducând spre nord imaginare turme
de-ntâi născuţi, de faraoni, de miei,
evreii, cu Egiptu-nfipt în ei,
mergeau grăbiţi iar vântul ştergea urme ...
Un uriaş, cu bice mari, de foc,
îi biciuia din zori pân’ la culcare .
Prin somnul lor treceau soldaţi călare
şi-n pielea lor strigoii-şi făceau loc.
Mergeau ciudat, cu spatele-nainte,
mereu cu faţa-ntoarsă spre Egipt
iar Moise - un distins eucalipt -
trudea, cu umbra lui, să îi alinte.
La ceas târziu trecuseră Iordanul
nesfinţii sclavi, intrând în Ţara Sfântă.
Simţeau cum, greu, nisipu-i înveşmântă,
stingând în ei credinţa şi elanul.
Vechiul pustiu, vrăjmaş, îi înconjoară;
sunt tot pe drum, umblând din ţară-n ţară.