Sunt un pârâu ce curge-n noapte,
cu lipitori şi frunze moarte
iar ploile ce cad pe dealuri
îmi sunt şi albie, şi maluri.

Nici nume n-am ... Nu am izvor,
trăiesc pe seama ploilor ...
Dar nu-nţeleg de ce, nervos,
fac rău sătenilor de jos.

Lovesc cu pumnul meu de ape
la sărbători şi la agape
şi-ngrop tot satul în noroi ...
Sunt şi gropar, sunt şi strigoi.

Doamne, făcător de bine,
fă un lac senin din mine!
Dă-mi izvoare de-adâncime
şi dă-mi peştii-Ţi din vechime.