AVÂND PARTE DE CHEMAREA CEREASCĂ

Având parte de-o chemare-n moștenire
Ne-animă gândul de-a-L onora pe Miel
C-a vrut să treacă chiar prin răstignire
Din lut să ne ridice la un ceresc nivel.

Gustăm din revelații menite să formeze
Profunda-ncredințare că nu vom eșua
‘Nălțând stindardul, luptând pe metereze
A noastră hotărâre n-o vom diminua.

Știind că ne așteaptă Cetatea-n sărbătoare
Putem să-nvingem văpăile ce vin
Să stingă-n noi credința salvatoare,
Să ne încarcereze în temniță și chin.

Trăind o împlinire ce nu se ofilește
Înflăcărăm un crez născut când ne-am predat
Și ne lăsăm conduși de Cel ce șlefuiește
Să fim fără prihană pe calea spre Palat.

Vreun val al amintirii mai vine să trezească
În noi o nostalgie a vremii ce-a trecut
O, câte satisfacții în viața pământească
Ne-a oferit un trai de Tatăl conceput!

C-am depășit durerea de glie provocată
E c-am rămas fideli la ce-am promis atunci
Când am simțit atingeri pe fruntea asudată
Și L-am urmat pe Mire pe dealuri și prin lunci.

Având parte de chemarea-n strălucire
Putem să depășim chiar un netrebnic vânt
Și-apoi ne delectăm cu-acea îmbobocire
Ce își trimite floarea dincolo de mormânt.

George Cornici/8 August, 2013