Eşti plin de slavă şi temut!


Tot ce-i în jur de Tine îmi vorbeşte
Tu, Creatorul lumii şi al meu
De măreţia Ta, totul vesteşte
O preaputernic, sfinte, Dumnezeu

Te văd în bolta mare, înstelată,
În aştrii ce puternic strălucesc
În marea nesfârşită, tulburată,
Din care munţi înalţi şi falnici cresc

Cerul senin ce ziua străluceşte
Azurul pur, care se pierde-n zare
Şi astrul ce pământul încălzeşte,
Nimica nu-i făcut la întâmplare

Văd luna care noaptea luminează
Pământului îi este vegheator,
Mulţimi de stele, care scânteiază,
Vorbesc de Tine, mare Creator.

Şi iarba ce pământu împodobeşte
Ea, hrană e pentru vieţuitoare,
Purtarea Ta de grijă o vesteşte,
Ca Tine, nu e nimenea sub soare!

În lucruri mari şi lucruri mici, Tu eşti
În tot ce-i minunat şi înţelept,
Pe toate le-ai creat, le stăpâneşti,
Tu eşti Atotputernic şi eşti drept.

În bobul mic de grâu ce încolţeşte,
În picătura ploii care udă,
În vântul ce pământul răcoreşte
E nevăzut, dar poate să se audă,

În mintea înţeleaptă ce crează,
În omul ce puterea-Ţi recunoaşte,
În omul conştient, că-Ţi datorează
În cel care-i smerit şi Te iubeşte,

O Tată Sfânt, Tu le-ai făcut pe toate
De nepătruns eşti Doamne, neştiut,
Prin Tine Doamne orișice se poate,
Eşti plin de slavă Doamne, si temut.

Amin

Câmpia Turzii, 10 februarie 2012