S-ar putea să fiu gol

S-ar putea să fiu gol, pirpiriu.
Suflet uscat, sec și pustiu...
Gemând fără lacrimi, ce-au curs, s-au uscat,
Lăsând doar tristețe, ca pârâul secat !

S-ar putea să fiu gol, în vorbiri și în gesturi,
Ca-n trecut: doar lozinci, declamări...
Trandafir fără flori, vânt ce leagană trestii,
Să mă zbat să m-acopăr sub savante expresii !

S-ar putea să fiu gol,chiar sărac în veșminte,
Și să-mpart tot ce am, chiar de nu-s decât vise...
Dar ce-i viața în fine, decât zâmbet, speranțe,
Ce le-aduni să le-mprăștii ca pe triste romanțe !

S-ar putea să fiu gol, și să cred o minciună,
Încântat c-așa stau , toți în jur...
Dar privesc către cer și pălesc dintr-o dată ,
Îngeri sfinți străjuiesc chipu-i pur !

Văd în lacrimi cum stă și privește spre mine,
Alb veșmânt mi-a țesut, printre spini , printre cuie...
Doar așteaptă ca darul să-l primesc cu grabire,
E urât să stau gol, refuzând mântuire !