CUPRINȘI DE SLĂBICIUNE

Cuprinși fiind de slăbiciune
Stindardu-n jos să nu-l lăsăm
C-acel moment de uscăciune
Se va topi în rugăciune
Și iar putea-vom să luptăm.

Vom fi în groapa dezolării
Parcă uitați de-ai noștrii frați
Gândi-vom că ne-a dat uitării
Cel ce-a pus bazele-nchinării
Spre-a nu mai fi încătușați.

Vor fi și zile de confuzii
Când, consternați, vom plânge greu
Ba, unii vor mai face-aluzii
C-a noastre doruri sunt iluzii
De la un filozof evreu.

În multe...multe situații
Simți-vom că din noi s-a dus
Tăria pentru abnegații,
Pentru-a ieși din complicații
Și-a sta, senini, lângă Isus.

Dar n-om rămâne în țărâna
Ce ne-a orbit pentru moment
Ne face Fiul semn cu mâna
Spre a putea vedea Lumina
Și-a înfrunta chiar un torent.

Vom constata cum forța vine
Cum vine seva-n rămurea
Și-asaltul oștilor străine
Nu va putea să ne dezbine
Și nici descurajări să dea.

Întineriri se vor produce
În ființele ce-odat-au mers
Încovoiate sub o cruce
Și nu au mai putut aduce
Rod cuvenit în Univers.

Vor prinde rădăcini convingeri
Mai tari și fără ezitări
Simți-vom sfintele atingeri
Și nu vom mai gusta învingeri
Ci mii de binecuvântări.

Cuprinși fiind de ofilire
Puteri în noi veni-vor iar
Vom rezista sub asuprire
Și vom privi spre strălucire
În cel mai luminos Hotar.

George Cornici/12 August, 2013