Stand la mormantul lui Isus
Soldatii dorm cu gandul dus..
Cosmar are-n palatul sau Pilat,
La Roma doarme Cezar imparat....
In linistea coplesitoare,
Un fulger se arata-n zare
Ba nu, e inger luminos
Trimis sa-l inviezee pe Hristos.
Rostogolita,piatra se pravale..
Nu poate sta chiar Domnului in cale
Iar Printul vietii inviaza,
Sa dea speranta celor ce-l urmeaza
Se face bresa-n necredinta
Si o lumina-n suferinta.
Iar ucenicii cei descumpaniti
Tresalta si sterg lacrimi fericiti.
Cu doua zile-n urma, neputinciosi priveau,
La dura rastignire si nu intelegeau..
In minte se prefigura,
Esecul unei vieti care pierea..
Calai desfigurati de ura,
SI intuneric in natura,
Injuraturi,dispret,gloata deslantuita..
Ucenicii se-ntorc cu mintea ravasita.
Lasindu-l singur pe Domnul lor in moarte
Cu pasi tremuratori ei pleaca mai departe...
In neagra noapte a dazamagirii
Noi orizonturi se deschid privirii,
Cand piatra ce-l inchise pe domnul lor se duce!!
Isus e viu, nu tintuit pe o cruce!!
...............................................
Cand plansul imi clateste privirea istovita,
Ca azi si eu pierdui o fiinta pretuita,
As dispera ca ei , curand
De as privi doar spre mormant..
Am fost creati cu gand de vesnicie,
Speranta eclipseaza a mortii tragedie!
Privind spre cel care-a-nviat
Durerea ca o piatra, dispare dintr-o-dat!!